The Anagnina Report

"Anagnina trebuie închisă !" tună el. "E o ruşine pentru noi, deci care suntem români ! Vă rog să veniţi cu propuneri concrete. Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât !" Mii de demonstranţi izbucniră în urale. De la tribuna înălţată deasupra mulţimii el privi mîndru în timp ce oamenii lui veniră să-l felicite. O, da ! O, ce senzaţie de triumf ! Dar stai, ce e asta ? Conexiune eşuată ? "Cazzo, iar a căzut netul" mormăi printre dinţi în timp ce închidea calculatorul. Se făcuse tîrziu, trebuia să plece la serviciu.

La capătul liniei de metrou A, în vecinătatea şoselei de centură a Romei se află autogara Anagnina. În preajmă e o parcare unde trag autocarele şi microbuzele din România iar alături e un spaţiu verde care duminica devine ceva între talcioc şi bîlci, fără să fie nici una pînă la capăt. Dar locul musteşte de viaţă: aici găseşti bere, mici, seminţe şi manele - cele patru produse naţionale româneşti - iar dacă ai noroc poţi s-o vezi pe Ramona vorbind poporului. Întreaga zonă e lăsată de izbelişte, dar asta nu din vina românilor. Mai degrabă invers - locul de adunare al românilor a fost special amplasat/tolerat strategic acolo conform stilului diversionist italian, bine-cunoscut de-acum, iar mesajul e clar: aşa nu se mai poate, afară cu românii care distrug zona ! Mesaj la care marşează şi nişte gagii dornici de afirmare din asociaţionismul românesc. Dar iată adevărul (reportaj în limba italiană, RomaUno tv):




O alternativă (cu reale şanse de eşec) este lansată de PIR care zice că per gli itali­ani l’Anagnina è sino­nimo di zingari, sporcizia, risse etc. sotto la bandiera romena (pentru italieni Anagnina e sinonim cu ţigani, mizerie, bătăi etc. totul sub steagul românesc). Semn că diversiunea a avut succes. Soluţia? O altă parcare, într-un alt cartier, cu un altfel de program...

Problema Anagnina este o falsă problemă. Anagnina este una din manelele "comunităţii" româneşti de cocălari din Italia. Face parte din noi, ca popor. Iar ca în cazul oricărei subculturi, soluţia stă în rafinarea şi instituţionalizarea ţigăniei: un program riguros de spectacole & karaoke exclusiv manelistice, concurs de miss şi mister Valoare, concurs de grătare duminical, festivalul anual al kitsch-ului balcanic, tîrg şi buticuri de lux D&G, Nike şi eventual Botezatu, parada de maşini cu premii. Sunt doar cîteva din sutele de idei care se pot aplica pentru dezvoltarea cu succes a zonei. Fără mişto, n-aţi urmărit drumul hip-hopului din Bronx la Hollywood ? Iar imnul viitorului mall cultural-comercial român de la Anagnina ar putea fi acesta (interpretat de Guţă însă):


Holograf - Sunt un balcanic