Home

Premiera mondială a filmului are loc astăzi, de Ziua Mediului, simultan în peste 50 de ţări. Dis de dimineaţă filmul a fost încărcat pe pagina de internet http://www.youtube.com/homeproject iar producătorii francezi au pregătit o serie de evenimente care însoţesc lansarea filmului. Astfel, în cursul zilei de astăzi se vor desfăşura dezbateri şi conferinţe în cinematografele din Franţa, iar la Paris pelicula va fi proiectată pe un ecran plasat sub Turnul Eiffel.


Regizat de Yann Arthus-Bertrand - faimos pentru fotografiile aeriene spectaculoase pe care le-a realizat de-a lungul timpului - şi susţinut de grupul PPR, filmul urmăreşte în detaliu impactul negativ pe care oamenii l-au avut asupra echilibrului natural al planetei în 200000 de ani.

Produs de Elzevir Films şi EuropaCorp (Luc Besson), 1 oră şi 33 de minute, în lb. engleză. Vizionaţi aici >

Ionii liberi

Un ion este un atom, o moleculă sau în general un grup de atomi care are o sarcină electrică nenulă.

Un atom neutru din punct de vedere electric are un număr de electroni egal cu numărul de protoni din nucleu. El se poate ioniza prin schimbarea acestui echilibru. Astfel:
- dacă pierde electroni devine un ion pozitiv, numit şi cation pentru că este atras de catod (electrodul negativ);
- dacă primeşte electroni devine un ion negativ, numit şi anion pentru că este atras de anod (electrodul pozitiv).

Ionii se pot găsi în soluţii obţinute prin dizolvarea unor substanţe în solvenţi sau sub forma unui gaz care conţine particule încărcate electric. În acest din urmă caz mediul ionizat se numeşte plasmă şi întrucât are proprietăţi diferite de cele ale solidelor, lichidelor şi gazelor este considerat a patra stare de agregare a materiei.




















Foto: exemplu de Ion foarte pozitiv

Traducere în limba română* :

Un Ion este un om, o familie (familia Ion) sau în general un grup de oameni (Ioneştii) care are o sarcină electorală.
Un om neutru din punct de vedere electoral are un număr de datorii egal cu numărul de bani din cont. El se poate ion-iza prin schimbarea acestui echilibru. Astfel:
- dacă pierde datoriile (deci are un surplus de bani) devine un Ion pozitiv, numit şi Nuţu liberalu' pentru că este atras de dreapta, politică şi afaceri;
- dacă în schimb mai face datorii devine un Ion negativ, numit şi Nelu comunistu' pentru că este atras de stânga şi (deşi le urăşte) de politică şi afaceri;

Ionii se pot găsi în găşti obţinute prin dizolvarea unor oameni în bere sau vin sau sub forma unei mulţimi care conţine indivizi încărcaţi electoral. În acest din urmă caz mediul ion-izat se numeşte "alegător" şi întrucât are proprietăţi diferite de cele ale adultului, bătrânului sau copilului este considerat a patra stare de agregare a omului.

Notă:

Pe greceşte ἰόν (ion) este participiul prezent de la ἰέναι (ienai - a merge) şi deci înseamnă "mergător".

Mergător la vot, desigur.
.............................................................................................................................................
*Accept (şi aştept) propuneri de traducere mai inspirate :-)))

Meciul deştepţilor

Pe data de 3 iunie va începe la Milano "Romania-Italia. Incontri culturali e artistici" - un eveniment organizat de Institutul Cultural Român sub înaltul patronaj al Preşedinţiei şi în colaborare cu Centro Culturale Italo-Romeno di Milano etc. etc.




















Patru zile de manifestări, lume bună, în fine: detalii pe saitul culturii române din Italia :-)

La Roma în schimb Academia (care ţine tot de ICR...) celebrează o sută de ani de la naşterea filozofului român Constantin Noica printr-un colocviu organizat în colaborare cu Facoltà di Filosofia e Storia dell’Estetica della “La Sapienza” şi FIRI (Forumul Intelectualilor Români din Italia). Data ? Tot 3 iunie.

La Roma vine Patapievici - care e şeful mare de la ICR.
La Milano, printre alţii vine Daniel Sur de la ICR şi Sorin Vasilescu de la Arhitectură.

Pentru deştepţii români din Peninsulă s-a ivit o nouă dilemă: unde ne ducem pe 3 iunie, la Roma sau la Milano ? Să pariem pe ICR+FIRI sau pe ICR+CCIR?

Perseverare diabolicum

Am o dilemă. Tot stau şi mă gândesc pe ce ton să scriu articolul ăsta: acid-critic-la mişto sau calm-analitic-uşor optimist ? Mai bine îl scriu ca pe o simplă ştire: informativ. Dar iarăşi: ştiri dau ziarele, aici emitem opinii. Fir-ar să fie... sfinte Caracudi, dă-mi inspiraţie !

Mai zilele trecute un tip - un român - a conceput şi trimis o scrisoare deschisă la Il Messaggero. Foarte mişto, scrisă elegant şi în maniera care îi poate atinge la coarda sensibilă pe italieni. Bănuiesc că a fost "retuşată" de o mână italiană iscusită, dar nu e important. Scrisoarea reuşeşte să evite malefica exprimare "nu toţi românii sunt răi" - despre pericolul căreia am scris în postarea precedentă - deşi la un moment dat se apropie sensibil prin îndemnul "non pensate che tutti i romeni sono delinquenti". Imediat însă găsim două formulări inspirate: "sono pochi quelli che sono la vergogna dalla Romania" şi "tutti quelli che delinquono non sono la Romania". Bine !

Dar imediat apare - cum altfel ? - ştirea despre ştire în ziare.com. Ghiciţi titlul ? Ei bine, da: NU TOŢI ROMÂNII SUNT DELINCVENŢI ! În această formă ea este reluată masiv pe diverse situri şi bloguri româneşti.

Recapitulare: deşi scrisoarea e plină de idei şi expresii mişto şi originale, gen "a Roma piace essere corteggiata, però con molta gentilezza" sau "mi auguro che questa bufera mediatica finirà" sau iarăşi: "I have a dream: voglio rivedere Roma come l'ho lasciata quando sono andato via" tâmpita care a scris ştirea reuşeşte s-o întoarcă din condei, permiţându-şi să schimbe şi concluzia. Astfel, mesajul final din "I have a dream: vreau să revăd Roma aşa cum era când am plecat" devine "vreau doar să vă gândiţi că nu toţi românii sunt delincvenţi".

Pe acelaşi sistem corigenta face traducerea din "tutti quelli che delinquono non sono la Romania" astfel: "nu toţi delincvenţii sunt din România" (subtext: dar majoritatea sunt), schimbând la 180 de grade sensul frazei.

Eleva Irina Ursu, treci la tablă şi scrie de o sută de ori, că eşti pe invers şi altfel nu-ţi intră în cap: NU TOŢI ROMÂNII SUNT RĂI BUNI. Iar pentru data viitoare să vii şi cu tema la deontologie făcută.

Greşeală de tipar

Acasă, în România, când stai la un grătar şi-un şpriţ cu prietenii mai vine vorba câteodată de ţigani. Că una, că alta - se povestesc faze, se mai face câte-un mişto, se spun bancuri - toată lumea are ceva de zis. Discuţia se încheie (sau nu) în momentul în care unul zice "lasă, mă, nu toţi ţiganii sunt răi" iar toată lumea dă din cap şi e de acord.

Din acelaşi film e şi "Gogule, să-l vezi cum munceşte... nu zici că-i ţigan !" iar Gogu aprobă "da, ştiu, da' ăla e ţigan romanizat".

În Italia, când vine vorba de ai noştri, care mai de care se agită să dreagă mohorul xenofob, iar cea mai folosită idee este "nu toţi românii sunt răi". O zic asociaţiile româneşti, o repetă ziariştii, o proclamă până la saturaţie organele. Până şi conaţionalii noştri suspină recunoscători "ai văzut, mă, a zis şi primarul că nu suntem toţi răi !"

De fapt, în amândouă cazurile concluzia din subtext - cea înţeleasă, dar nespusă - e că "da, mai sunt printre ei şi băieţi buni: puţini, dar sunt".

Cu ţiganii rămîne cum am stabilit; însă cu noi ? În realitate (sau într-un viitor ideal) exprimarea corectă ar fi "nu toţi românii sunt buni" cu subînţelesul de rigoare "mda, sunt şi vreo câţiva ticăloşi".

Dar mai e mult până departe, Eminescu s-a dus - şi ne trebuie un corector de tipar. De tipar mental.

Sau rămâne cum au stabilit ?!

Estem interes ?

Pe saitul Ambasadei României la Roma e o listă cu asociaţiile româneşti din Italia: astăzi erau 79 la număr and counting, cum ar spune prietenul Google. Bravo lor. Ia să mă uit oleacă, zic - zis şi făcut.

Am terminat în aproape patru minute. Jale, nene: mai mult de jumate n-au sait (sau nu e publicat acolo, ce puţin) iar la jumate din ăilalţi nu le merge sau e under construction. În puţinele locuri unde poţi să intri să vezi ceva e varză: ori nu există secţiunea română, ori există dar materialele sunt scrise tot în italiană - copy-paste să trăiască. Unii au vreo cinci steguleţe pe pagina de start (din care merge numai ăla roş-alb-verde) alţii au numai opţiunea (?!) italiană... Ca să nu mai zic de grafica de tot căcatul. În sfârşit, fac şi oamenii ce şi cât pot, poate au şi ei un nepot care pricepe la calculatoare, ar fi păcat să dea banii aiurea dacă poa' să facă Gogu. Păi nu ? Păi da.

Intenţionam să zic altceva. Nici ambasada, nici asociaţiile nu au făcut public pe saituri acest pachet de informaţii - care, ca să zic aşa, e chintesenţa minimului virtualmente posibil - în sens cartezian, desigur. Noi îl avem - şi arată aşa:



Sursa este Ambasada Română - care face publice aceste chestii, dar în felul său, diplomatic. Adică trimiţându-le prin e-mail la diverse asociaţii şi oameni.

Să-l dăm la toată lumea, să-l băgăm la descărcat, că a trecut martie şi n-am dat cadou ? Estem interes la voi ? Ia, ridicaţi mâna.

Sau dacă nu, nu - whatever.

Proştii zilei

Mama imbecililor e mereu gravidă; ea a recidivat de curând la Roma.

Spicuiesc din chinuitul "comunicat" prin care ni se aduce la cunoştinţă că "s-a infiintat la Roma asociatia socio-culturala denumita Academia culturala Eugen Ionescu, in intentia de a valoriza opera marelui nostru scriitor si de a sarbatorii centenarul nasterii sale..."


Mai departe perlele academice se ţin lanţ: "initiativa care ar putea sa agregheze comunitatea romaneasca... a reusit sa mobiliteze cunostintele unor popoare... o revalutare a sa in acest moment..."

Pe saitul asociaţiei masacrul limbii române continuă copios: "cu ocazia centenarului de la nasterea domniei sale... mama lui, cetateanca franceza de origine ebraica (adică născută acum vreo două mii de ani n.r.) ... activitati umanitarie de solidaritate..."

Asigurarea, mămăliga şi medicina la maxim

Tot pe saitul academiei culturale, în spirit profund ionescian, românilor li se propune "asigurarea mamaliga" care "vine oferita unui numar restrans" pentru că "a fii bine tratat, la maximul medicinii moderne, este foarte important".

Iar sus, în capul paginii, tronează mottoul "viata este o scena de teatru si noi toti suntem actori". De Eugen Ionescu ? Aş! de William Sheakespeare (sic!).

Oameni buni, un sfat dezinteresat: Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, ea însăşi scriitoare şi traducătoare, e titulara numelui şi a drepturilor de autor şi e o rea - uşcheală repede, că dacă vede ce-aţi făcut v-aţi dat foc la valiză.

Foto: Eugen Ionescu, portret de Irving Penn

From Croatia with love

Decât să freci Pula aiurea mai bine munceşti în Zadar.

La propriu. E şi destul de aproape: 4 ore cu maşina.