Greşeală de tipar

Acasă, în România, când stai la un grătar şi-un şpriţ cu prietenii mai vine vorba câteodată de ţigani. Că una, că alta - se povestesc faze, se mai face câte-un mişto, se spun bancuri - toată lumea are ceva de zis. Discuţia se încheie (sau nu) în momentul în care unul zice "lasă, mă, nu toţi ţiganii sunt răi" iar toată lumea dă din cap şi e de acord.

Din acelaşi film e şi "Gogule, să-l vezi cum munceşte... nu zici că-i ţigan !" iar Gogu aprobă "da, ştiu, da' ăla e ţigan romanizat".

În Italia, când vine vorba de ai noştri, care mai de care se agită să dreagă mohorul xenofob, iar cea mai folosită idee este "nu toţi românii sunt răi". O zic asociaţiile româneşti, o repetă ziariştii, o proclamă până la saturaţie organele. Până şi conaţionalii noştri suspină recunoscători "ai văzut, mă, a zis şi primarul că nu suntem toţi răi !"

De fapt, în amândouă cazurile concluzia din subtext - cea înţeleasă, dar nespusă - e că "da, mai sunt printre ei şi băieţi buni: puţini, dar sunt".

Cu ţiganii rămîne cum am stabilit; însă cu noi ? În realitate (sau într-un viitor ideal) exprimarea corectă ar fi "nu toţi românii sunt buni" cu subînţelesul de rigoare "mda, sunt şi vreo câţiva ticăloşi".

Dar mai e mult până departe, Eminescu s-a dus - şi ne trebuie un corector de tipar. De tipar mental.

Sau rămâne cum au stabilit ?!