Dacă Steve s-ar fi născut la Napoli

de Antonio Menna

Steve Jobs a crescut în Mountain View, districtul Santa Clara, California. Aici, împreună cu prietenul său Steve Wozniak, înființează Apple Computer, pe 1 aprilie 1976. Pentru a se finanţa, Jobs își vinde dubița Volkswagen iar Wozniak calculatorul. Primul sediu al noii companii a fost garajul părinţilor: aici lucrează la primul lor computer, Apple I.

Vînd cîteva, pe hârtie, numai pe baza ideii, unor membri ai clubului Homebrew Computer. Cu acest angajament de cumpărare, obţin un credit de la furnizori şi asamblează computerele, pe care le livrează la timp. Duc apoi ideea unui industriaș, Mike Markkula, care transferă în contul societăţii, fără nici o garanţie, suma de 250.000 dolari, obținînd în schimb o treime din Apple. Cu acei bani Jobs şi Wozniak își lansează produsul. Vânzările ating milionul de dolari. Patru ani mai târziu, Apple se cotează la bursă.

Să spunem că Steve s-ar fi născut în provincia Napoli. Numele lui este Stefano Lavori. Nu merge la universitate, el e un tip practic. Are un prieten pe nume Stefano Vozzini. Cei doi tipi sunt pasionaţi de tehnologie, unii le zic "ciudații" pentru că sunt tot timpul împreună. Cei doi au o idee: un computer inovator. Dar nu au banii pentru a cumpăra piesele şi a-l asambla. Se duc în garaj şi-ncep să se gândească cum să facă. Stefano Lavori spune: "să încercăm să le vindem, să obținem comenzi înainte de a le fi produs. Cu acele comenzi cumpărăm piesele".


Publică un anunţ, fac fluturași, caută cumpărători. Nimeni nu apare. Bat pe la ușile firmelor: "vreți să experimentați un computer nou?" Cineva este interesat: "adu-l încoa', te plătesc la nouăzeci de zile." "De fapt nu-l avem încă, avem nevoie de comanda scrisă de la dvs." Li se face o comandă pe hârtie fără antet - nu se ştie niciodată. Cu această comandă, se duc să cumpere piese, vor să o dea ca garanţie pentru a avea credit. Comercianţii îi dau afară: "fără bani nici popa nu cântă". Ce-i de făcut ? Să vindem motoreta! Cu banii aceia reușesc să asambleze primul computer, fac o singură livrare, câştigă ceva. Mai fac unul. Se pare că treaba începe să meargă.

Dar pentru a decola e nevoie de capital mai mult. "Să cerem un împrumut." Se duc la bancă: "să vină părinții, nu dăm credit celor care nu au nimic", spune managerul sucursalei. Cei doi se întorc în garaj. Cum facem ? În timp ce se frămîntă cineva bate la uşă. E poliția. "Ni s-a spus că aveți o afacere aici. Putem vedea documentele ? ". "Ce documente? Suntem doar în probe. ""Suntem informați că aţi vândut computere."

Poliția au chemat-o de la magazinul de vizavi. Băieții nu au acte, garajul nu corespunde standardelor, nu există siguranță electrică automată, nu există toalete, activitatea nu e plătitoare de TVA. Procesul-verbal e piperat. Dar dacă sunt băieți buni, se poate aranja totul. Le dau toți banii din primul profit şi totul se aranjează.

Dar a doua zi sosește garda de finanțe. Trebuie să aranjeze și cu garda. Pe urmă cu inspectoratul de muncă. Şi biroul de igienă. Suma iniţială de bani s-a evaporat, s-au dus câştigurile. Între timp, ideea este acolo. Primii cumpărători sună entuziasmați, computerul e beton. Trebuie făcute în continuare, indiferent de costuri. Dar de unde să obţii banii ?

Există fondurile europene, subvențiile pentru micii întreprinzători. E un contabil în Napoli care știe cum să facă foarte bine aceste dosare. "Stați liniștiți, ideea e minunată. E mai mult ca sigur că putem avea un împrumut nerambursabil de cel puţin 100 de mii de euro" Băieții cred că treaba s-a rezolvat. "Dar banii vor ajunge ulterior în cont, trebuie mai întâi să suportați costurile. Dotați atelierul, începeți producția, şi pe urmă veți primi restituirea. Și apoi, numai pentru a face cererea trebuie să vă înregistrați plătitori de TVA, să înregistrăm statutul la notarul public, să ne declarăm la casa de pensii, să luăm contabil, să cumpărăm registrul de casă, să deschidem un cont bancar, care vouă n-o să vi-l facă, trebuie să-l facem pe numele unui părinte - îl băgați în societate cu voi. Apoi, trebuie ceva și pentru dosar, onorariul meu. Şi mai este nevoie de ceva bani ca să ungem mecanismul la prefectură. Am un prieten căruia trebuie să-i dăm un cadou, altfel vă puteți lua adio de la finanţare. ""Dar noi nu avem aceşti bani." "Nici măcar ceva pentru dosar ? Dar spațiu aveți ?".

Cei doi băieţi decid să solicite ajutor de la părinţi. Vînd și cealaltă motoretă, o colecţie de benzi desenate - împreună strîng ceva-ceva. Fac actele, sunt plătitori de TVA, contribuții sociale, au registru de casă, au contul bancar. Sunt o companie. Au costuri fixe, contabil care trebuie plătit. Sediul social e la garaj, nu e conform, dacă vine iar poliția, sau finanţele, sau inspectoratul de muncă, sau de la urbanism, sau sanepidul - iar sunt bani . Evită să-și pună firma afară ca să nu bată la ochi. În garaj se lucrează din greu: asamblează computere cu piese făcute rost de pe unde s-a putut, mai uzate, mai pe credit. Fac zece calculatoare noi, reușesc să le vîndă. Acest lucru pare să meargă. Pare că treaba ar putea să meargă.

Dar într-o zi bat la ușa garajului. E camorra. "Ştim că faceți treabă, tre' să faceți un cadou pentru băieții care sunt la pușcărie. "Cum adică ?". "Scoateți banu' - e mai bine pentru voi."

Dacă le plătesc, termină banii şi închid afacerea. Dacă nu plătesc, or să le arunce în aer garajul. Dacă merg la poliţie şi denunță, trebuie să se care pentru că altfel au terminat cu viaţa. Dacă nu denunță și poliția totuși află, se duc la închisoare și ei.

Plătesc. Dar nu mai au bani pentru a continua operaţiunile. Finanţarea de la minister nu vine, actele costă, trebuie să verse TVA-ul, să plătească impozite pe ceea ce au vândut, contabilul îi presează, piesele s-au terminat, să asamblezi computere în acest fel devine imposibil. Tatăl lui Stefano Lavori îl ia deoparte şi-i spune "băi, eliberează garajul, ne apucăm să închiriem locuri de mașină, că e mai bine."

Cei doi băieţi se privesc şi decid să-şi abandoneze visul. Se fac garajiști.

Nu, Apple în provincia Napoli nu s-ar fi născut. Pentru că, chiar dac-om fi noi flămânzi şi chiar un pic nebuni, dacă te naști în locul nepotrivit rămâi cu foamea şi cu dileala, şi nimic mai mult.

Traducerea: Marius Lupu
Foto: nApples Geek Pizza, concept@design ©2011 Marius Lupu

N.R. Citiți articolul în original, în lb. italiană pe antoniomenna.wordpress.com

---