luni, 21 noiembrie 2011

De negăsit bloggerul Marius Lupu

Mister total: designerul şi bloggerul român Marius Lupu pare să fi dispărut, nu numai de pe scena design-ului internaţional, ci chiar şi din reţea: profilul său de Facebook este inaccesibil pentru publicul larg  şi toate site-urile sale, de obicei permanent actualizate, acum par a fi abandonate.

Lumea era obişnuită cu felul său original de a fi, ca şi cu multele ştiri-surpriză - ca cea din iulie, care îl prezenta drept devotat total dietei vegetariene; acum însă nu se ştie dacă el s-a retras în munţi pentru purificare spirituală sau pur şi simplu e în atelierul său, lucrând pentru o nouă lansare. Prietenii apropiaţi, interpelaţi, ridică din umeri şi nu vorbesc (presupunînd că ar şti ceva...), în timp ce mulţi artişti şi alţi cunoscuţi au spus că nu se mai aud la telefon de pe la jumătatea lui iunie.

Ceaţa misterului se îndeseşte odată cu vocile oamenilor care pretind că l-au văzut în locuri din cele mai neaşteptate: la bordul Renault-ului său, într-o biserică evanghelică din Cluj, sau chiar răpit de extratereştri la periferia Romei. Unii jură, dar aici intrăm deja în zona SF, că el însuşi este un alien. Cineva l-a văzut lângă Istanbul cântând la chitară pe iahtul unui conte francez, altcuiva i s-a părut că-l vede făcînd pe marinarul într-o veche barcă cu vele în largul Insulelor Ciclade.

Speculaţiile abundă

Se pare că el a vorbit cu apropiaţii săi despre o criză mistică şi nişte aşa-zise revelaţii, dar nu se ştie dacă aceste discuţii au de-a face cu dispariţia. Un lucru este sigur: omul nu era şi nu a fost niciodată suficient de celebru pentru a se putea justifica o răpire în scop de răscumpărare. Apropiaţii totuşi anchetează şi promit celor care aşteaptă cu nerăbdare noi informaţii - vom vedea în curînd dacă ceaţa se va ridica de pe aceste evenimente.


luni, 10 octombrie 2011

Dacă Steve s-ar fi născut la Napoli

de Antonio Menna

Steve Jobs a crescut în Mountain View, districtul Santa Clara, California. Aici, împreună cu prietenul său Steve Wozniak, înființează Apple Computer, pe 1 aprilie 1976. Pentru a se finanţa, Jobs își vinde dubița Volkswagen iar Wozniak calculatorul. Primul sediu al noii companii a fost garajul părinţilor: aici lucrează la primul lor computer, Apple I.

nApples Geek Pizza, concept@design ©2011 Marius LupuVînd cîteva, pe hârtie, numai pe baza ideii, unor membri ai clubului Homebrew Computer. Cu acest angajament de cumpărare, obţin un credit de la furnizori şi asamblează computerele, pe care le livrează la timp. Duc apoi ideea unui industriaș, Mike Markkula, care transferă în contul societăţii, fără nici o garanţie, suma de 250.000 dolari, obținînd în schimb o treime din Apple. Cu acei bani Jobs şi Wozniak își lansează produsul. Vânzările ating milionul de dolari. Patru ani mai târziu, Apple se cotează la bursă.

Să spunem că Steve s-ar fi născut în provincia Napoli. Numele lui este Stefano Lavori. Nu merge la universitate, el e un tip practic. Are un prieten pe nume Stefano Vozzini. Cei doi tipi sunt pasionaţi de tehnologie, unii le zic "ciudații" pentru că sunt tot timpul împreună. Cei doi au o idee: un computer inovator. Dar nu au banii pentru a cumpăra piesele şi a-l asambla. Se duc în garaj şi-ncep să se gândească cum să facă. Stefano Lavori spune: "să încercăm să le vindem, să obținem comenzi înainte de a le fi produs. Cu acele comenzi cumpărăm piesele".

sâmbătă, 8 octombrie 2011

La ochi și după ureche

Mă-ntreabă un prieten mai dăunăzi pe messenger că ce mai fac, cu ce mă mai ocup, și-i zic că lucrez la niște chestii minunat de fascinante. "De exemplu ?" zice - păi, de exemplu, identitatea vizuală a organizațiilor românești din Italia. "O, interesant !" zice. Aiurea, l-am mințit pe bietul om. Păi, nu-i așa, pe cine doamne-iartă-mă l-ar putea durea în cur de chestia asta ? Hai să fim serioși.

Ce-am făcut de fapt e un tabel: am luat niște sigle pe care le-am găsit pe net, prin saiturile care funcționează de-bine-de-rău, și le-am dat un examen. Bine, bine, dar cine ești dumneata să dai examene, să dai note, ce ești vreun profesor ? m-ar putea întreba în cor publicul scandalizat. Păi... de fapt da, sunt și profesor, că așa scrie la diplomă, cică am drept de predare. Deci ciocu' mic, că nu suntem în democrație aicea, da ? Bun.

Deci per total la băieți le-a ieșit media 4,86 - concluzia finală fiind că  majoritatea lucrează românește: ori "la ochi" ori "după ureche". Asta e, nu moare nimeni; cei care n-ați luat notă de trecere - nu mă căutați cu peșcheșul pe acasă, anul ăsta nu dau meditații. Felicitări celor care-au reușit o notă onorabilă.

Siglele nu-s toate, dar m-am plictisit rău tot corectând la lucrări; plus că vreo două dintre cele care lipsesc sunt executate de mine - prin urmare nu puteau participa la examen, fiind excepționale. Eventual mai trimiteți voi propuneri, dacă e; de comentat puteți comenta, dar atenție: notele nu se schimbă :|


luni, 19 septembrie 2011

Concurs de cultură generală

Am creat imaginea pe care o vedeți aici în cinstea primului rocker român. Omul a scris niște treburi care cam dau clasă peste tot - iar traduse în engleză sunt absolut bestiale. Practic, el e unul din tăticii  gothic fiction-ului, de unde se inspiră atîtea trupe de mare succes. Iaca o mostră:

Within an ancient church with lofty soaring dome,
Between tall waxen candles, does in her coffin lie,
Her face towards the altar, wrapped in her drapery's white,
The bride of great King Harold, the lord of Avari,
While softly chanted dirges do from the darkness come.

Deci, cine e - recunoașteți personajul ?

Later edit: e în pregătire prima tranșă de tricouri, special pentru generația X...N-ar fi bestial să vezi kinderii că se duc la ora de română îmbrăcați așa ?

UPDATE: Tricourile se găsesc aici >


luni, 12 septembrie 2011

Criptograma adopției

Valabilă pentru românii trăitori în Italia, deși cei mai mulți ar putea comenta că nu-i adevărat (3,5,1,2,4; soluția: 4 cuvinte). Premiul dezlegătorului este gloria.


joi, 8 septembrie 2011

Cu fetele, la un pahar

de Ghighi Puieșteanu

Motto: Există anumite dudui care, în loc să nenorocească un singur bărbat, au ales să-i fericească pe mai mulți.

- Ciao fetelor, cum merge treaba ?
- Prost, nene. E criză.
- Șî ni mai hărțuiesc șî țagherii...
- Nu toți, unii din ei.

Țagherii, în jargonul lor, sunt vigilii urbani și carabinierii. Marinela, Aura (de fapt Aurica) și Lidia - așa le cheamă, numele de familie nu le-am aflat. Ne știm de multe luni pentru că frecventăm același bar. Eu îmi beau zilnic aici aperitivul sau bericica. Ele vin la prânz, la "tavola calda" apoi pleacă "la produs" pentru a reveni spre seară, să mai stea la o bîrfă.

Eram de mult curios (ce vreți, deformație profesională !) să aflu amănunte din activitatea lor, dar nu îndrăzneam să le descos de teamă să nu le supăr și să stricăm "relația".

Ați înțeles, cred, dragi cititori, că cele trei româncuțe ale noastre profesează cea mai veche meserie din lume, prostituția.

Mi-am luat totuși inima-n dinți și le-am aruncat o primă întrebare, în așa fel încît să nu miroasă a investigație:

sâmbătă, 27 august 2011

Mini-frauda zilei

Aeroportul Roma-Fiumicino are un sistem ultramodern de parcare. Benzi de circulație speciale și indicatoare mari, vizibile din orice poziție dirijează automobiliștii spre spațiile imense amenajate în aer liber sau spre clădirile speciale ultraetajate, dotate cu porți, bariere camere video și aparate de taxat computerizate. Aici îți poți lăsa mașina pentru o oră, o zi sau mai mult - chiar pînă la trei luni - plătind, desigur, pentru acest serviciu: pentru perioade scurte tariful este de patru euro pe oră; administrația oferă însă, în anumite locuri, primele 30 de minute gratis.
Atît de modern și de perfecționat e acest sistem, încît noi am reușit să-l fraierim (involuntar, se-nțelege) și să parcăm fără să plătim niciun cent. De două ori.


Acum ceva timp ne-au venit niște musafiri din țară. Normal, m-am dus să-i întîmpin la aeroport. Străbat prin aglomerația obișnuită, reușesc să găsesc parcarea cu prima jumătate de oră gratis, opresc la barieră și iau tichetul din mașinăria vorbitoare. Mă duc, recuperez oamenii de la ARRIVI (sosiri) - în total durează vreo oră, așa încît îmi pregătesc deja patru euro mărunt de băgat în aparat. Obișnuit cu porțile de pe autostradă, introduc biletul în mașinărie, așteptând să-mi ceară banii. Cînd colo, zuup! bariera se ridică pe neașteptate, grațioasă ca piciorușul unei dansatoare de la Moulin Rouge... Am plecat, ce era să fac ? Ulterior am aflat, cu surprindere, c-ar fi trebuit să merg să plătesc la casa automată, care se afla în altă parte. Noi n-am mai fost, iar mașinăria de la ieșire nu și-a putut imagina atîta tupeu. Eram două mașini - prietenul care mă însoțea a "pățit" la fel.

miercuri, 3 august 2011

Mândrele din Țara Berladnicilor

Sinopsis: Prin părțile de la miazănoapte de Dunăre se află o țeară de volnici carele pre numele lătinesc Terra Berladensis se pomenește, iară alăturea înspre răsărit niște sate cu mândre multe, pre numele și porecla lor: Floricica, Lărguţa, Bobocica, Frumuşica, Spicoasa, Ţărăncuţa, Doina, Flocoasa, Flamânda și, bun-înțeles, Ţiganca. Pare cu totul de necrezut, așa că duceți-vă să vedeți cu ochii domniilor voastre.


Joc de vară concepție proprie, ușor și  light ca un șpriț cu sifon. Băgați-vă aici.


marți, 10 mai 2011

10 Mai, Ziua Regalității în România

NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă...

Pe data de 10 Mai 1866, prințul Carol sosește la Bucuresti și depune jurămîntul în fața Parlamentului. Începe astfel una dintre cele mai fericite perioade ale României, care s-a plasat printre țările respectate ale Europei - de atunci, desigur :)
De Ziua Regalității, în cinstea Casei Regale, Grapheina vă propune Actul proclamării Regatului România. Descărcați, tipăriți, înrămați și puneți pe perete - de aici.


joi, 7 aprilie 2011

Ziua lu' Sanatakos

"Ş-odatâ vini vêntu șeal rău şî ti ogoai', ti lasâ bolunz,
câ Boala, s' ştii copchilâ: nișiodatâ, da' nișiodatâ
nu vini sîngurâ sau nichiematâ..." (Scaietina)


Europenii sunt tot mai "rezistenți" la antibiotice. OMS lansează alarma astăzi, de Ziua Mondială a Sănătăţii: în fiecare an în Uniunea Europeană mai mult de 25 000 de oameni mor din cauza infecţiilor bacteriene rezistente la antibiotice, majoritatea fiind contractate în spital.

Abuzul de antibiotice duce la răspândirea bolilor cauzate de bacterii rezistente şi ne poate duce înapoi la o fază ''pre-antibiotică'' în care niște infecţii banale pot ameninţa viaţa umană. În cele din urmă, chiar alimentele pot fi o cale de transmitere a rezistenţei la antibiotice. Acestea pot conţine bacterii transportatoare de gene de rezistenţă la antibiotice, care sunt transmise la om prin consum.

Tot astăzi, de Ziua Mondială a Sănătăţii, experții spun că există riscul ca triburile necontactate [VIDEO] din lume să fie exterminate dacă ținuturile lor nu vor fi protejate. În întreaga lume sunt aproximativ 100 de triburi necontactate. Aproape toate sunt amenințate de despăduriri, de exploatările de petrol, de construcţia de baraje hidroelectrice etc. Membrii triburilor au imunitate scazută la boli cum ar fi gripa și pojarul, iar focarele cauzate de contact pot fi devastatoare.

Cam ăstea-s știrile zilei. Deci, de azi încolo e oficial: europenii civilizați riscă să moară dintr-o răceală sau o diaree, la fel ca 'sălbaticii primitivi'... Ce părere aveți de asta ?


vineri, 1 aprilie 2011

Minciuni ordinare

 
Vă amintiți de "Jurnaliști fără frontiere" ? Ei bine, cineva din țară mi-a trimis o imagine cu ziarul. Pe prima pagină un titlu mare anunță că "am avut o problemă cu poliția din Vaslui". În ediția tipărită se poate citi articolul complet. Pot spune doar atît: e revoltător atunci cînd așa-ziși ziariști profită și îți răstălmăcesc vorbele.

Probleme cu poliția ? Cînd și de ce am plecat în Italia ? Tuturor șacalilor "scoțianul" și "pictorul" (nume de cod, vezi-doamne...) le transmit că pentru ei problemele de-abia încep: ne vedem în instanță !



luni, 28 martie 2011

Euro-bolivarul


Știți cumva ce monedă are, mai nou, Italia ? Nu? Păi, vă spun eu: bolivarul venezuelean. Cel puțin așa crede barmanul care mi-a dat azi rest la cafea. N-am făcut scandal, că sunt colecționar.

Ajuns acasă, am intrat pă net să mă documentez, ca sunt și intelectual, și am aflat astfel că Bolivar ăla a fost mason, iar sfîrșitul lumii este aproape, deoarece:

- gagicile din Venezuela au câștigat de șase ori titlul de Miss Univers;
- președintele Venezuelei, Chavez, i-a făcut șase vizite lui Gaddafi, în Libia;
- în prezent un euro valorează oficial cît șase bolivari;

Adică... chestii, treburi, mă-nțelegi ? Și ăla francmason... Aici e lucrătura lu' Damaschin, vă zic io.


vineri, 11 martie 2011

Vorba zilei (6)



"Apoi domnule dragă, dacă nu încolțea grâul sub zăpadă era bai ! da' nu era catastrofă... Ce se-ntîmplă acu' în lume no, e catastrofă, da' nu-i bai."

(doi țărani din Apuseni despre criza mondială - Formula As - 4-11 martie 2011; foto: http://www.bauernkalender.ch)


joi, 3 martie 2011

Ēka, dō, tīna, cāra, pān̄ca

Așaa, deci: pâine, țigări, ulei, niște ouă pentru maioneză... Îmi revăd în cap lista pe care mi-a făcut-o Tatiana cînd am plecat de acasă. În cartier e o liniște suspectă, de duminică. Hopa - păi, bă frate, azi chiar e duminică, porca troia ! (de fapt zisei fucking shit, dar vă dau traducerea liberă, pentru puțină culoare locală).


Sunt nu mai puțin de 7 (șapte) supermarket-uri la mine-n cartier, toate închise. În gît mi se pune nodul de emigrant. Nu știți ce e nodul de emigrant ? De exemplu e atunci cînd, printre lacrimi de frustrare (futu-i morții mă-sii, iar am rămas fără pâine) și de nostalgie (ce mișto e-n România, acu' numa' ce coboram și luam de la nonstop ce voia mușchiu' meu) începi să te revolți împotriva sistemului (ce țară de căcat, las' că mă car io de-aici cît de repede pot). Bine, ar mai fi și nodul ăla cu "patronul nu plătește, muncesc ca prostu' 16 ore pe zi, n-am libere..." dar astea-s nimicuri, vorbim de chestii serioase aici. Fiecare cu nodu' lui, bine ?

Bun. Sun consoarta să-i spun că azi mâncăm în oraș - și pe urmă zic să mai fac o încercare: o iau către Lidl, că uneori ăștia mai țin deschis și duminica. Ți-ai găsit, nici măcar țiganii cu dubele nu mai sunt în parcare. Fac fără chef cale-ntoarsă, cînd brusc o idee salvatoare îmi readuce speranța-n suflet și-n priviri: indienii ! Pfoai, cum de nu m-am gîndit, indienii, tată ! La 50 de metri pe dreapta e un magazin din ăsta "etnic" iar alături niște indieni țin o băcănie cam împuțită, dar care e salvarea cartierului duminica.

În față ca de obicei îl văd pe Hasan, negru ca fundu' ceaunului, cum stă de vorbă cu unu'. Marfă, sunt salvat. Intru rapid, iau ce trebuie și dau să-i plătesc șefei (care nu e neagră, dar seamănă cu una de-a lu' Gîță, îi știți pe-alde Gîță ? las' că vă zic altădată) Ce se-ntîmplă: în momentu' ăla intră niște colorați în prăvălie, iar șefa ridică mâna și izbucnește-ntr-o tiradă absolut năucitoare către ei. Prima dată am zis că-i salută, nu s-or mai fi văzut de mult, ce știu eu, or fi din același trib... Ce trib, nene, colorații erau țigani de-ai noștri, din ăia mai romanizați, așa, fără fuste colorate, iar aia îl striga de fapt pe Hasan de afară, să vină să aibă un pic grijă, că au venit țiganii - ceva de genul. Ăștia, între timp vorbeau între ei, alegeau ce să cumpere chipurile, în ROMÂNEȘTE. Acuma, eu cam cunosc tipul ăsta de ciori, bengănesc tot timpul rromanes între ei, numerele doar le mai scapă în românește - de unde am dedus că: ori voiau să treacă drept români, ori poate s-au înțepat că indienii pricep țigănește ?

Asta din urmă e o teză de lucru, mi-am propus să aflu adevărul. Oricum, țiganii care-au speriat indienii... haoleu mo, ce-am mai rîs.


vineri, 25 februarie 2011

Un Taxi de Dragobete, va rog



26 de bărbați și cu mine, 27. Cele două cuvinte de la noi, pentru... se știu ele :)




miercuri, 16 februarie 2011

Să dăm înainte



Long time no see, cum zice chinezul. Între timp am aflat că FMI o să mai dea niște bani cu camătă României, și-am zis să avem și noi o părere. Asta cu racii ne-a dat-o și la ziar (Actualitatea Românească, ediția nouă, nr. 1).
Pentru această deosebită ocazie l-am reactivat pe Maghi = Marius (Lupu) + Ghighi (Puieșteanu). Unu' cu desenatu' și celălalt cu poanta, ca la casele mari.

Să facem niște caricaturi, ca să ne mai rîdem și noi, zic.




vineri, 31 decembrie 2010

Plugușorul

românilor antonimici

de Ghighi Puieșteanu

Aho, aho, copii și frați
Mai săraci sau mai bogați

Mai pîrliți ori mai ochioși
Mai urâți sau mai frumoși
Nalți ca bradul sau pitici
Debili fizic ori voinici

Melancolici, vorbăreți
Hoțomani sau nătăfleți
Cărturari, analfabeți
Ignoranți, gagii isteți

Onaniști ori fustangii
Hetero sau bulangii
Apatici ori optimiști
Joviali sau pururi triști

Halitori cu foamea-n fire
Ce mereu devin mai lați
Sau autocontrolați
Ce țin cure de slăbire

Discreți ori clevetitori
Avari sau risipitori
Sărăntoci sau plini de bani

La la la la la la la
La anul și la mulți ani !


Foto: RL



sâmbătă, 18 decembrie 2010

Calendar științific 2011


Asociaţia Secular-Umanistă din România a realizat primul calendar ştiintific de la noi, conţinând pentru fiecare zi cele mai importante evenimente care au marcat istoria omenirii.

Disponibil pentru download aici >





sâmbătă, 4 decembrie 2010

Autoportret de consumator

Sau ce branduri mi-au asaltat retina în primele 10 minute ieri dimineață, după trezire (clic pe poză pentru mărire):


sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Salutări din Italia (4)

În viață - ca și în eternitate - redactorii se vor intersecta întotdeauna cu graficienii. Important e să observe la timp semnele de circulație :D



ARHIVA GRAPHEINA

TOP 5 POSTĂRI POPULARE

BLOGGERI ROMÂNI ÎN ITALIA

CINE ? CE ? UNDE ? CÂND ? CUM ?

PUBLICITATE