Așaa, deci: pâine, țigări, ulei, niște ouă pentru maioneză... Îmi revăd în cap lista pe care mi-a făcut-o Tatiana cînd am plecat de acasă. În cartier e o liniște suspectă, de duminică. Hopa - păi, bă frate, azi chiar e duminică, porca troia ! (de fapt zisei fucking shit, dar vă dau traducerea liberă, pentru puțină culoare locală).
Sunt nu mai puțin de 7 (șapte) supermarket-uri la mine-n cartier, toate închise. În gît mi se pune nodul de emigrant. Nu știți ce e nodul de emigrant ? De exemplu e atunci cînd, printre lacrimi de frustrare (futu-i morții mă-sii, iar am rămas fără pâine) și de nostalgie (ce mișto e-n România, acu' numa' ce coboram și luam de la nonstop ce voia mușchiu' meu) începi să te revolți împotriva sistemului (ce țară de căcat, las' că mă car io de-aici cît de repede pot). Bine, ar mai fi și nodul ăla cu "patronul nu plătește, muncesc ca prostu' 16 ore pe zi, n-am libere..." dar astea-s nimicuri, vorbim de chestii serioase aici. Fiecare cu nodu' lui, bine ?
Bun. Sun consoarta să-i spun că azi mâncăm în oraș - și pe urmă zic să mai fac o încercare: o iau către Lidl, că uneori ăștia mai țin deschis și duminica. Ți-ai găsit, nici măcar țiganii cu dubele nu mai sunt în parcare. Fac fără chef cale-ntoarsă, cînd brusc o idee salvatoare îmi readuce speranța-n suflet și-n priviri: indienii ! Pfoai, cum de nu m-am gîndit, indienii, tată ! La 50 de metri pe dreapta e un magazin din ăsta "etnic" iar alături niște indieni țin o băcănie cam împuțită, dar care e salvarea cartierului duminica.
În față ca de obicei îl văd pe Hasan, negru ca fundu' ceaunului, cum stă de vorbă cu unu'. Marfă, sunt salvat. Intru rapid, iau ce trebuie și dau să-i plătesc șefei (care nu e neagră, dar seamănă cu una de-a lu' Gîță, îi știți pe-alde Gîță ? las' că vă zic altădată) Ce se-ntîmplă: în momentu' ăla intră niște colorați în prăvălie, iar șefa ridică mâna și izbucnește-ntr-o tiradă absolut năucitoare către ei. Prima dată am zis că-i salută, nu s-or mai fi văzut de mult, ce știu eu, or fi din același trib... Ce trib, nene, colorații erau țigani de-ai noștri, din ăia mai romanizați, așa, fără fuste colorate, iar aia îl striga de fapt pe Hasan de afară, să vină să aibă un pic grijă, că au venit țiganii - ceva de genul. Ăștia, între timp vorbeau între ei, alegeau ce să cumpere chipurile, în ROMÂNEȘTE. Acuma, eu cam cunosc tipul ăsta de ciori, bengănesc tot timpul rromanes între ei, numerele doar le mai scapă în românește - de unde am dedus că: ori voiau să treacă drept români, ori poate s-au înțepat că indienii pricep țigănește ?
Asta din urmă e o teză de lucru, mi-am propus să aflu adevărul. Oricum, țiganii care-au speriat indienii... haoleu mo, ce-am mai rîs.
Sunt nu mai puțin de 7 (șapte) supermarket-uri la mine-n cartier, toate închise. În gît mi se pune nodul de emigrant. Nu știți ce e nodul de emigrant ? De exemplu e atunci cînd, printre lacrimi de frustrare (futu-i morții mă-sii, iar am rămas fără pâine) și de nostalgie (ce mișto e-n România, acu' numa' ce coboram și luam de la nonstop ce voia mușchiu' meu) începi să te revolți împotriva sistemului (ce țară de căcat, las' că mă car io de-aici cît de repede pot). Bine, ar mai fi și nodul ăla cu "patronul nu plătește, muncesc ca prostu' 16 ore pe zi, n-am libere..." dar astea-s nimicuri, vorbim de chestii serioase aici. Fiecare cu nodu' lui, bine ?
Bun. Sun consoarta să-i spun că azi mâncăm în oraș - și pe urmă zic să mai fac o încercare: o iau către Lidl, că uneori ăștia mai țin deschis și duminica. Ți-ai găsit, nici măcar țiganii cu dubele nu mai sunt în parcare. Fac fără chef cale-ntoarsă, cînd brusc o idee salvatoare îmi readuce speranța-n suflet și-n priviri: indienii ! Pfoai, cum de nu m-am gîndit, indienii, tată ! La 50 de metri pe dreapta e un magazin din ăsta "etnic" iar alături niște indieni țin o băcănie cam împuțită, dar care e salvarea cartierului duminica.
În față ca de obicei îl văd pe Hasan, negru ca fundu' ceaunului, cum stă de vorbă cu unu'. Marfă, sunt salvat. Intru rapid, iau ce trebuie și dau să-i plătesc șefei (care nu e neagră, dar seamănă cu una de-a lu' Gîță, îi știți pe-alde Gîță ? las' că vă zic altădată) Ce se-ntîmplă: în momentu' ăla intră niște colorați în prăvălie, iar șefa ridică mâna și izbucnește-ntr-o tiradă absolut năucitoare către ei. Prima dată am zis că-i salută, nu s-or mai fi văzut de mult, ce știu eu, or fi din același trib... Ce trib, nene, colorații erau țigani de-ai noștri, din ăia mai romanizați, așa, fără fuste colorate, iar aia îl striga de fapt pe Hasan de afară, să vină să aibă un pic grijă, că au venit țiganii - ceva de genul. Ăștia, între timp vorbeau între ei, alegeau ce să cumpere chipurile, în ROMÂNEȘTE. Acuma, eu cam cunosc tipul ăsta de ciori, bengănesc tot timpul rromanes între ei, numerele doar le mai scapă în românește - de unde am dedus că: ori voiau să treacă drept români, ori poate s-au înțepat că indienii pricep țigănește ?
Asta din urmă e o teză de lucru, mi-am propus să aflu adevărul. Oricum, țiganii care-au speriat indienii... haoleu mo, ce-am mai rîs.
5 comentarii:
am rîs si eu (dar un pic amar)
E trist daca nici neamurile nu mai au incredere in tine :))
Hopa, ati inviat ? Ce onoare, ma chere si mon cher :)
:) traiasca indienii. la mine in cartier tin deschis pana la 10 seara, 7 zile pe saptamana, chiar ca-s salvatori
e adevarat ce scrietzi dar in acest moment suntem mincatzi si de alte doua categorii: de popi si de hutzupani (sub nici o forma nu ma refer la gospdarii de la tzara care trudesc asa cum pot si la virsta ce o au pt ca odraslele lor emancipate (hutzupanii)au plecat afara sa faca mult dar fff mult rau compatriotzilor lor)tziganii nu mai pot fi recuperatzi sunt precum un ciine ce l-am invatzat sa manince carne de mic rai cind e matur vrem sai dam piine imposibil.popii biserica aceasta e cea mai puternica institutzie din lume e periculos sa ma leg de ei.hutzupanii :inainte sa-si paraseasca satul natal ar fi bine sa faca niste cursuri de :cum trbuie sa ne comportam cu compatriotzii si colegii de munca si de viatza sa dea un examen si care trece trece si grantzitza (dar atentzie la pile si shpaga care nu cred ca pot fi oprite)parerea mea florin birlad
Trimiteți un comentariu