Timpuri noi

De ziua României am căutat un medicament, un drog ceva să-mi treacă dorul de ţară. N-am găsit. Blogosfera era în stand-by, ţuica de la magazinul românesc n-o mai cumpăr demult, că e şmenuită direct din fabrică iar manele mi-e imposibil să ascult.

Şi atunci mi s-a făcut dor de tata.