sâmbătă, 27 august 2011

Mini-frauda zilei

Aeroportul Roma-Fiumicino are un sistem ultramodern de parcare. Benzi de circulație speciale și indicatoare mari, vizibile din orice poziție dirijează automobiliștii spre spațiile imense amenajate în aer liber sau spre clădirile speciale ultraetajate, dotate cu porți, bariere camere video și aparate de taxat computerizate. Aici îți poți lăsa mașina pentru o oră, o zi sau mai mult - chiar pînă la trei luni - plătind, desigur, pentru acest serviciu: pentru perioade scurte tariful este de patru euro pe oră; administrația oferă însă, în anumite locuri, primele 30 de minute gratis.
Atît de modern și de perfecționat e acest sistem, încît noi am reușit să-l fraierim (involuntar, se-nțelege) și să parcăm fără să plătim niciun cent. De două ori.


Acum ceva timp ne-au venit niște musafiri din țară. Normal, m-am dus să-i întîmpin la aeroport. Străbat prin aglomerația obișnuită, reușesc să găsesc parcarea cu prima jumătate de oră gratis, opresc la barieră și iau tichetul din mașinăria vorbitoare. Mă duc, recuperez oamenii de la ARRIVI (sosiri) - în total durează vreo oră, așa încît îmi pregătesc deja patru euro mărunt de băgat în aparat. Obișnuit cu porțile de pe autostradă, introduc biletul în mașinărie, așteptând să-mi ceară banii. Cînd colo, zuup! bariera se ridică pe neașteptate, grațioasă ca piciorușul unei dansatoare de la Moulin Rouge... Am plecat, ce era să fac ? Ulterior am aflat, cu surprindere, c-ar fi trebuit să merg să plătesc la casa automată, care se afla în altă parte. Noi n-am mai fost, iar mașinăria de la ieșire nu și-a putut imagina atîta tupeu. Eram două mașini - prietenul care mă însoțea a "pățit" la fel.

A doua oară a fost semi-involuntar, dacă pot să spun așa. Am dus oamenii înapoi la aeroport, că de! orice musafir mai și pleacă, nu ? Prins în ceva discuții, nu'ș'cum am făcut de-am intrat în parcare fără să iau tichetul din aparat - ceea ce e virtual imposibil, pentru că dacă nu iei tichetul nu ți se deschide bariera. Probabil că, obișnuit fiind cu mersul bară la bară din Roma, m-am băgat din reflex în curu' mașinii din fața mea și am trecut bine-mersi pe sub bariera ridicată pentru ăla. Mă rog, îmi dau seama de chestie și mă duc înapoi pe jos să fac rost de bilet. Apăs pe butonu' verde - canci. Trebuie să fii cu mașina, că te citesc senzorii ultramoderni. Erau vreo trei de la întreținere care frecau menta p-acolo, îl întreb pe unu' de unde să iau bilet: trebuie să te duci cu actele mașinii la birouri la administrație, să te caute pe înregistrările de la camera video, îmi zice. Serios ? Și birourile unde sunt ? Face un gest evaziv, cam înspre nord-est așa - în partea aia, zice. Mă vede însă că n-am niciun gînd și-mi bagă pe blat: nu ți-am spus eu asta, da' vezi pătratu' ăla jos pe asfalt ? Pune piciorul pe el și pe urmă apeși pe buton să-ți dea tichetul. Va bene, zic, pe același ton conspirativ, de parcă tocmai intrasem în mafie. Execut mișcarea, nu merge; ăștia cu valizoaiele după mine, nerăbdători să intre la check-in. Las baltă totul, duc oamenii, pupături, mulțumim pentru tot, pa-pa, țoc-țoc... mă-ntorc - gagiul de mai înainte mă vede: ce faci, tot aicea ești ? Da, zic, uite studiam mașinile alea și mă gîndeam cum să ies și eu de aici. Păi, zice, ieși la fel cum ai intrat. Numai că dacă te vede pe telecameră îți trimite supărarea acasă. Mda, zic, n-ar fi bine. Între timp ajunsesem lîngă o casă din aia automată, unde un tip se chinuia să-și plătească parcarea, numai că pe ecran îi tot apărea nu'ș'ce eroare. Tipul îl vede pe omul meu, îi cere ajutorul, ăsta îi bagă tichetul în aparat pe toate părțile, butonează pe-acolo, apasă pe interfon să vorbească cu operatorul... nimic. Cazzo, non funziona niente qua ! înjură el disperat. La faza asta m-am hotărît. Mă îndepărtez discret, urc în mașină, întorc și mă bag decis în bara ăluia din față, trecînd împreună cu el pe sub bariera deschisă și... p-aci ți-e drumul ! Omul meu nu m-a văzut, dar cred c-ar fi fost mulțumit - că parcă avea, așa, un accent de Napoli...

Epilog - sau lămuriri necesare

Să ne-nțelegem, eu sunt un tip destul de cinstit, în măsura în care mediul îmi permite. Aș putea spune că, în ochii unor cunoscuți, chiar trec drept prost de cinstit. Uneori însă lucrurile au o limită. Bunăoară, din pildele de mai sus s-ar putea extrage vreo două-trei întrebări esențiale, numai bune de pus în dezbaterea publică. Pentru moment selectez doar una: cum reacționezi atunci cînd ai senzația că o instituție se cam kk pe timpul tău (ca în situația tipului care încerca disperat să plătească la casă) ?


3 comentarii:

Mihai Duţu spunea...

HeHe. Am păţit-o şi eu la Treviso, la aeroport. Luasem tichetul şi tot aşa, am zis că plătesc la cutia aia de la ieşire. Canci. Mi-a halit tichetul şi nu se deschidea bariera. Am dat înapoi în câteva claxoane (prin Friuli şi Veneto italienii sunt un pic altfel :D ) şi m-am dus la un Gog care pierdea timpul pe banii aeroportului. Ăla o trăgea că tre' să am tichet şi mi-a zis să cer ajutor la căsuţa de la intrare. Doar că, fiind week-end nu mi-a răspuns nimeni. Sediul central era la Venezia aşa că a picat din start o excursie până la ei. Neavând altă soluţie m-am dus din nou la cutia care-mi halise tichetul şi l-am găsit scuipat la vreo 5 metri de barieră. L-am luat şi m-am întors să achit. Ideea e că nicăieri nu scrie că iei tichetul şi tre' să plăteşti în altă parte (în cazul meu la intrarea în aeroport) şi dacă te duci ca indianul (adică ca mine) bazat că tehnica îţi uşurează traseele o cam iei în braţe. Eu am pierdut cam 35-40 de minute căutând o soluţie să ies din parcare (am încercat şi aia să mă duc la intrare pe jos, dar nimic şi nici cu o alta maşină nu mergea manevra) şi până şi azi am gânduri porno cu mămicile ălora de au pus în practică sistemul ăsta de parcare.

Marius spunea...

Și ai observat că sistemele, în general, sunt proiectate ca - atunci cînd nu funcționează ceva cum trebuie - să încerce să-ți halească și mai mulți bani ? O fi întîmplător, o fi o conspirație - nu știu, pînă una-alta eu le-o propun direct, nici nu mai trec pe la alde mă-sa :D

Anonim spunea...

Hotilor!!!

Trimiteți un comentariu

ARHIVA GRAPHEINA

TOP 5 POSTĂRI POPULARE

BLOGGERI ROMÂNI ÎN ITALIA

CINE ? CE ? UNDE ? CÂND ? CUM ?

PUBLICITATE