joi, 30 septembrie 2010

Paradigma românească

Românii nu sunt uniţi - cunoaştem cu toţii această zicere care, repetată obsesiv pînă la a deveni un loc comun, pare a ilustra un destin futut. Unii o trăim cu indiferenţă, alţii cu o intensă frustrare (urmată invariabil de resemnare: n-ai cu cine, bă !) iar alţii pur şi simplu n-au aflat de chestia asta, că românii n-au fost, nu sunt şi nu vor fi uniţi în veci pururi; ei sunt cei care continuă să facă mişcări, să înfiinţeze uniuni şi să lanseze cauze pe feisbuc.


Pindu - Armana

Există o atitudine însă, un mod de gândire care - paradoxal - uneşte românii universali în cuget şi-n simţiri. Şi care explică totul, începînd de la traci* încoace, inclusiv de ce, paregzamplu, aromânii n-au fost în stare niciodată să aibă un stat adevărat, al lor (deşi unii se cacă pe ei că sunt urmaşi de-ai lui Alexandru Macedon) şi de ce i-am ratat eu pe ei - că nu i-am văzut, cu toate că m-am învîrtit prin chiar inima ţinutului Pindului - matca, miezul şi epicentrul armânimii din Grecia.

Care e această atitudine ? mă veţi întreba. Iar eu vă voi răspunde ca un brav urmaş al Romei, întors acasă după două mii de ani: ognuno per i cazzi suoi !** Aceasta este, prieteni, paradigma strămoşească, chintesenţa chintesenţelor, forma mentis care ne-a ţinut naţia în picioare prin viforul vremilor: îmi văd de pula mea - nu mă bag pentru alţii, frate - io sunt pentru mine şi familia mea.

Poate doar cu o excepţie... ia zi, cît dai, ce-mi iese dacă mă bag ? Eee, şi de-aici, din acest punct, începe cu adevărat istoria neamului. Dar toate acestea, precum şi explicaţia cum de au ajuns românii la paradigma lor, vă vor fi dezvăluite după publicitate - staţi pe-aproape.


*Vă amintiţi ? "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi." (Herodot)
**Fiecare cu pizda mă-sii :)

5 comentarii:

Dutu Mihai spunea...

OOO, dar ce urât vorbeleşti domnu' Marius! :D Eu am descoperit şi alte excepţii. Spre exemplu:
- ne adunăm în haită şi bârfim. mai ales când cel bârfit nu poate interveni. aici e maximul de solidaritate de care putem da dovadă.
- şi ne mai adunăm atunci când vreun conaţional e în situaţii dificile. Dar nu pt a-l ajuta ci pt a comenta, gen: ai văzut ce a păţit? era tare omul etc.

Vali Bob spunea...

Ai ajuns la faza critica a varstei...!
Aia la care ti se scarbeste de toate,... de unde vii, unde te afli si unde nu ai vrea sa fi fost nascut vreodata...!
...Trece...!
O sa ajungi apoi la faza:...unde n-as vrea sa ajung vreodata...!
Solutii?
...unii aleg sticla, altii femeile, unii calea bisericii, altii politica iar altii, si nu putini, o iau pe studiul Spiritismului sperand intr-o reincarnare mai fericita...!

Marius spunea...

@ Dutu Mihai - Da, şi ne mai adunăm şi: la fotbal, la bere, la grătar, la grevă etc.
Dar eu cînd zic paradigmă mă refer la numere mari (eventual la tot neamul) şi perioade lungi, nu la cete sau haite constituite ad-hoc.

@ Vali Bob - Deşi tonul ironic te poate induce în eroare, articolul nu e depreciativ la adresa naţiei româneşti, aşa cum vei vedea în continuare (după publicitate, cum am promis).
În altă ordine de idei, s-ar putea să fii tu în vreo fază din asta, după cîte puncte şi semne de exclamaţie pui :D

eugenvilcu spunea...

Io cred că-i vorba de o chestie destul de normală după 60 de ani de Securitate şi încă 20 de Postsecuritate: în cine pielea mea să ai încredere?! E grele... tre' s-o luăm de la capăt că altfel suntem mâncaţi!

Marius spunea...

De la care capăt ?

"L-au vîndut propriii lui căpitani pe Tudor, dându-l legat pe mâna eteriştilor, să-l arunce într-o fîntână!
L-au vîndut cei de-un neam pe Horea pentru cîţiva arginţi, ajutând cătanele să-l prindă.
L-au alungat pe Bălcescu ca să piară în străinătăţi, într-o groapă comună. L-au lăsat pe Iancu să cutreiere satele, să-şi găsească moartea pe o bancă, în ploaie şi-n vânt.
L-au părăsit pe Eminescu într-o casă de nebuni, pentru a fi ucis cu o cărămidă în cap" (Ion Gavrilă-Ogoranu, citat de Octavian Paler)

Da, aşa e, înainte de securitate era cu totul altceva. Da'... de ce scrii securitate cu S mare ? ;|

Trimiteți un comentariu

ARHIVA GRAPHEINA

TOP 5 POSTĂRI POPULARE

BLOGGERI ROMÂNI ÎN ITALIA

CINE ? CE ? UNDE ? CÂND ? CUM ?

PUBLICITATE